Minim sau minimum — forma corectă și de ce

Se spune „minim" sau „minimum"? Regula explicată simplu, cu exemple corecte și greșite. Greșeli frecvente de exprimare, pentru clasele V–VIII.

„minim" sau „minimum"? Regula pe scurt

Perechea funcționează exact ca „maxim" și „maximum", doar că arată limita de jos, nu pe cea de sus. „Minim" este adjectiv și se acordă cu substantivul; „minimum" este adverb sau substantiv și nu se acordă niciodată.

„minim" — adjectiv, se acordă

Însoțește un substantiv și îi arată însușirea „cel mai mic". Își schimbă forma după genul și numărul acestuia: minim, minimă, minimi, minime.

A depus un efort minim și tot a luat notă bună.
Salariul minim a crescut anul acesta.
Este nevoie de o sumă minimă pentru înscriere. (feminin singular)
Magazinul are prețuri minime în această perioadă. (feminin plural)
Rezultatele s-au obținut cu timpi minimi. (masculin plural)

„minimum" — adverb sau substantiv, formă fixă

Ca adverb arată o cantitate-limită și înseamnă „cel puțin". Stă de obicei înaintea unui numeral sau lângă un verb:

Compunerea trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte. (= cel puțin 150)
Așteptăm minimum o jumătate de oră.
A învățat minimum, cât să treacă testul.

Ca substantiv numește pragul de jos, cantitatea cea mai mică. Atunci primește articol sau determinant:

Aștept un minimum de respect din partea ta.
A făcut minimumul necesar ca să promoveze.

Testul practic

Merge acordul? Dacă în locul cuvântului poți spune minimă / minimi / minime, e adjectiv → minim. („efort minim" → „sumă minimă".)
Merge „cel puțin"? Dacă poți înlocui cuvântul cu cel puțin, e adverb → minimum. („minimum 20 de cuvinte" → „cel puțin 20 de cuvinte".)
Al treilea semn: dacă în fața cuvântului poți pune un / -ul („un minimum", „minimumul"), e substantiv, deci tot minimum.

Exemple comparate

Greșit	Corect	De ce
efort minimum	efort minim	determină substantivul → adjectiv, cu acord
sumă minimum	sumă minimă	substantiv feminin → adjectivul se acordă
minim 20 de cuvinte	minimum 20 de cuvinte	înseamnă „cel puțin" → adverb, formă fixă
un minim de respect	un minimum de respect	are articolul „un", deci e substantiv
a muncit minim	a muncit minimum	determină un verb → adverb

Greșeli frecvente

❌ Cu un efort minimum poți lua nota 8. → ✅ Cu un efort minim poți lua nota 8.
❌ Textul are minim 100 de cuvinte. → ✅ Textul are minimum 100 de cuvinte.
❌ Vârsta minimum este de 14 ani. → ✅ Vârsta minimă este de 14 ani.
❌ Aștept un minim de politețe. → ✅ Aștept un minimum de politețe.
Nu există formele minimumă sau minimume: „minimum" nu se acordă niciodată.

Întrebări frecvente

Când folosim „minim"?

„Minim" este adjectiv și se acordă cu substantivul pe care îl determină: efort minim, salariu minim, sumă minimă, prețuri minime, coeficienți minimi. Dacă forma cuvântului se schimbă după substantiv, atunci e adjectiv și se scrie „minim".

Când folosim „minimum"?

„Minimum" este adverb sau substantiv și rămâne mereu neschimbat. Ca adverb înseamnă „cel puțin": compunerea are minimum 150 de cuvinte. Ca substantiv denumește limita de jos și poate primi articol: un minimum de respect, minimumul necesar.

Care e testul rapid pentru „minim" și „minimum"?

Dacă poți face acordul (minimă, minimi, minime), cuvântul e adjectiv și scrii „minim". Dacă poți înlocui cuvântul cu „cel puțin" și propoziția rămâne corectă, scrii „minimum": „minimum 20 de cuvinte" = „cel puțin 20 de cuvinte".