laromână — limba română pentru clasele V–VIIIlaromână — limba română pentru clasele V–VIII

Paisprezece, șaisprezece — nu „paișpe" — forma corectă și de ce

Se spune „paișpe, șaișpe" sau „paisprezece, șaisprezece"? Regula explicată simplu, cu exemple corecte și greșite. Greșeli frecvente de exprimare, pentru clasele V–VIII.

Ortografia numeralelor — regula pe scurt

Numeralele de la 11 la 19 sunt compuse: se formează după tiparul unitate + spre + zece, adică „unu peste zece", „doi peste zece". Cuvântul de legătură spre se scrie lipit, într-un singur cuvânt: unsprezece, treisprezece, optsprezece. Greșelile apar în două locuri: la numeralele care și-au schimbat forma prin uzură fonetică (14 și 16) și la cele care au gen (12).

De ce „paisprezece" și „șaisprezece"

La origine, formele erau patru-spre-zece și șase-spre-zece. Rostite des și repede, ele s-au scurtat: grupul greu patru-spre a devenit pai-spre, iar șase-spre a devenit șai-spre. Această scurtare este veche și s-a impus în limba literară, așa că formele corecte sunt chiar „paisprezece" și „șaisprezece" — nu „patrusprezece" și „șasesprezece", care sună artificial.

Altceva este însă scurtarea de tipul paișpe, șaișpe, doișpe: aici dispare tot grupul -sprezece. Aceste forme sunt populare, familiare și nu se folosesc în scris.

Numeralele de la 11 la 20

CifraForma literarăFormă populară, de evitat în scris
11unsprezeceunșpe, unspe
12doisprezece (masc.) / douăsprezece (fem., neutru)doișpe, douășpe
13treisprezecetreișpe
14paisprezecepaișpe
15cincisprezececinșpe, cinsprezece
16șaisprezeceșaișpe
17șaptesprezeceșaptișpe, șapteșpe
18optsprezeceoptișpe, opșpe
19nouăsprezecenouășpe, noușpe
20douăzecidouăzăci, doozeci

Reține din tabel trei lucruri: 14 și 16 au forma scurtată chiar în normă (pai-, șai-); 15 și 18 o păstrează pe cea întreagă (cinci-, opt-), deși grupul de consoane e greu de rostit; 19 se scrie cu ănouăsprezece, ca numeralul „nouă".

Numeralul 12 se acordă în gen

Numeralele unu/una și doi/două — și, prin ele, compusele unsprezece, doisprezece / douăsprezece, douăzeci și unu / douăzeci și una — își schimbă forma după genul substantivului:

De aici forma corectă „ora douăsprezece": cuvântul „oră" este feminin. ❌ ora doisprezece. Tot așa: douăsprezece kilograme (neutru), dar doisprezece metri (masculin).

Numeralele de la 20 în sus cer „de"

Până la 19 inclusiv, numeralul stă direct lângă substantiv; de la 20 în sus se intercalează prepoziția de:

Testul practic

Înainte să scrii un numeral, desparte-l în bucățile din care e format: pai + spre + zece, opt + spre + zece, două + zeci. Dacă îți iese o bucată care nu există ca atare în limbă (-șpe), forma e populară și trebuie înlocuită. Pentru 12, pune apoi întrebarea „câți?" sau „câte?": dacă răspunzi „câți", scrii doisprezece; dacă răspunzi „câte", scrii douăsprezece.

Exemple comparate

GreșitCorectDe ce
Am paișpe ani.Am paisprezece ani.„paișpe" e formă populară, nu se scrie
patrusprezece zilepaisprezece zileforma literară e cea scurtată: pai-
șasesprezece paginișaisprezece paginiacelași lucru la 16: șai-
Ne vedem la ora doisprezece.Ne vedem la ora douăsprezece.„oră" e substantiv feminin
Două băieți au venit.Doi băieți au venit.masculin → doi / doisprezece
Are douăzeci ani.Are douăzeci de ani.de la 20 în sus se folosește „de"

Greșeli frecvente

Întrebări frecvente

Cum se scriu corect numeralele 14 și 16?
Se scriu „paisprezece" și „șaisprezece", nu „patrusprezece" / „șasesprezece" și cu atât mai puțin „paișpe" / „șaișpe". Formele scurtate pai- și șai- sunt chiar formele literare, rezultate din evoluția firească a sunetelor în vorbire.
Când spunem „doisprezece" și când „douăsprezece"?
„Doisprezece" se folosește pentru masculin și pentru neutru numărat ca masculin: doisprezece băieți, doisprezece lei. „Douăsprezece" se folosește pentru feminin și pentru neutru: douăsprezece fete, douăsprezece ore, douăsprezece caiete. Se spune deci „ora douăsprezece", pentru că „oră" este substantiv feminin.
Sunt greșite formele „paișpe", „doișpe", „nouășpe"?
Ele sunt forme populare, folosite numai în vorbirea familiară. În scris — compunere, test, lucrare, cerere — se folosesc întotdeauna formele întregi: paisprezece, doisprezece, nouăsprezece. Într-o compunere ele pot apărea doar în dialogul unui personaj, pentru a-i sugera felul de a vorbi.
Utile pentru școală· din aceeași rețea