Preț mic, nu preț ieftin — forma corectă și de ce

„preț mic", nu „preț ieftin". Regula pe scurt

Adjectivele ieftin și scump se referă la marfă, adică la lucrul pe care îl cumperi. Prețul, adică suma de bani, este mic, mare, redus, ridicat, scăzut. Amestecarea lor duce la construcția greșită „preț ieftin".

De ce e greșit: logica sensului

Caută sensul lui „ieftin" în dicționar: care costă puțin, care se vinde la un preț mic. Înlocuiește-l în expresie și vezi ce iese:

• „preț ieftin" = „preț care costă puțin" — dar prețul nu costă nimic, el este costul.
• „preț ieftin" = „preț cu preț mic" — se repetă aceeași idee de două ori, deci e un pleonasm.

Exact la fel ar suna „viteză rapidă" sau „greutate grea": însușirea e deja cuprinsă în substantiv.

„ieftin" — despre produs

Adjectivul se acordă cu obiectul vândut:

• Mi-am luat un ghiozdan ieftin.
• Caietele acestea sunt ieftine.
• Am găsit o bicicletă ieftină la mâna a doua.

„mic / redus / scăzut" — despre preț

Când vorbești chiar despre sumă, folosește adjective care se potrivesc cu o valoare numerică:

• Ghiozdanul are un preț mic.
• Magazinul are prețuri reduse în această săptămână.
• Prețul biletelor este accesibil pentru elevi.
• Am cumpărat la un preț avantajos.

Testul practic

Întreabă-te: cine costă? Dacă răspunsul e un obiect, poți folosi „ieftin". Dacă răspunsul e o sumă de bani, ai nevoie de „mic". Al doilea truc: încearcă să înlocuiești cuvântul cu definiția lui. Dacă îți iese „preț care costă puțin", construcția e greșită și trebuie schimbată în „preț mic".

Exemple comparate

Greșeli frecvente

• ❌ Magazinul are cele mai ieftine prețuri. → ✅ Magazinul are cele mai mici prețuri.
• ❌ Caut un laptop cu preț ieftin. → ✅ Caut un laptop ieftin. / cu preț mic.
• ❌ Tariful este ieftin. → ✅ Tariful este mic. (tariful e tot o sumă)
• Perechea acestei greșeli este „preț scump", la fel de des întâlnită și tot greșită.